Modificari privind competentele de expertiza medicala necesare la angajare

 de Cristian Tanase  27 Mai. 2016  3121

---

Sintagma "decizie a organelor competente de expertiza medicala", la care se face referire in cuprinsul art. 61 lit.c) din Codul muncii, republicat, a fost modificata de Inalta Curte de Casatie si Justitie a dezlegat prin Decizia nr.7/4.04.2016, publicata in Monitorul oficial al Romaniei nr.399/26.05.2016

Astfel, avand in vedere ca actul normativ nu determina in mod expres organele de expertiza medicala care constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, in cazul concedierii intemeiate pe dispozitiile art. 61 lit.c) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, Inalta Curte a avut in vedere in dezlegarea acestei chestiuni legislatia in domeniul supravegherii sanatatii lucratorilor, respectiv  Legea nr. 418 din 18 octombrie 2004 privind statutul profesional specific al medicului de medicina a muncii, cu modificarile si completarile ulterioare si Hotararea Guvernului nr.355/2007 privind supravegherea sanatatii lucratorilor, cu modificarile si completarile ulterioare care statueaza ca medicul specialist de medicina muncii, prin avizul dat, este cel care are dreptul si obligatia de a stabili daca un anumit salariat este apt sau inapt medical pentru un anumit post.

Potrivit art. 8 din Legea nr.418/2014, cu modificarile si completarile ulterioare: "Medicul de medicina a muncii supravegheaza sanatatea angajatilor pe baza prevederilor legale si a riscurilor profesionale pentru sanatatea angajatilor, respectand principiile de etica, astfel:
    a) efectueaza examinari medicale la incadrarea in munca, de adaptare, periodice, la reluarea muncii si la incetarea activitatii profesionale in respectivul loc de munca;
    b) coordoneaza monitorizarea biologica a expunerii profesionale si a efectelor biologice consecutive expunerii, dupa o prealabila selectie a celor mai adecvate teste, pe baza parametrilor de sensibilitate, specificitate si a valorii lor predictive;
    c) tine evidenta si supravegheaza bolile profesionale, bolile legate de profesie si supravegheaza bolile cronice in relatie cu munca;
    d) declara cazurile de boli profesionale, conform metodologiei aprobate de Ministerul Sanatatii;
    e) inregistreaza bolile legate de profesie, conform metodologiei elaborate de Ministerul Sanatatii;
     f) stabileste aptitudinea in munca, cu ocazia oricarei examinari medicale."

Totodata, in conformitate cu dispozitiile art. 8 si art. 9 din Hotatarea Guvernului nr.355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare:
"Art. 8 (1) Serviciile medicale profilactice prin care se asigura supravegherea sanatatii lucratorilor sunt: examenul medical la angajarea in munca, de adaptare, periodic, la reluarea activitatii, supraveghere speciala si promovarea sanatatii la locul de munca.
    (1^1) Prin supraveghere speciala se intelege examenul medical profilactic efectuat de catre medicul de medicina muncii, in vederea stabilirii aptitudinii in munca pentru lucratorii care se incadreaza in urmatoarele categorii: persoane cu varste cuprinse intre 15 si 18 ani impliniti, persoane cu varsta de peste 60 de ani impliniti, femei gravide, persoane cu handicap, persoane dependente de droguri, de alcool, stangace, persoane cu vederea monoculara, persoane in evidenta cu boli cronice.
    (2) Serviciile medicale profilactice prevazute la alin. (1) se efectueaza potrivit prevederilor anexei nr. 1, precum si ale actelor normative specifice.
    (3) In cazuri argumentate medical, stiintific, statistic, examenele medicale profilactice se vor adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale.
    (4) Testarea psihologica a aptitudinilor in munca se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.
    (5) Examinarile medicale profilactice se efectueaza in baza fisei de identificare a factorilor de risc profesional, conform modelului prevazut in anexa nr. 3, completata in mod obligatoriu la toate rubricile si semnata de catre angajator.
    Art. 9
    (1) In sensul prezentei hotarari, aptitudinea in munca reprezinta capacitatea lucratorului din punct de vedere medical de a desfasura activitatea la locul de munca in profesia/functia pentru care se solicita examenul medical.
    (2) Pentru stabilirea aptitudinii in munca, medicul specialist de medicina muncii poate solicita si alte investigatii si examene medicale de specialitate, suplimentare celor prevazute la art. 8."

    Din interpretarea art. 8 din Legea nr.418/2004 coroborat cu prevederile art. 8 si art.9 din Hotararea Guvernului nr.355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare rezulta ca medicul de medicina muncii este organul specializat care stabileste aptitudinea sau inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului pentru un anumit loc de munca.

    Un alt argument la definirea sintagmei "decizie a organelor competente de expertiza medicala" priveste procedura de contestare a concluziilor medicale ale medicului specialist de medicina muncii, cuprinse in actul intocmit las examinare, procedura prevazuta de art. 30 – 33 din Hotararea Guvernului nr.355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Astfel, Inalta Curte a retinut ca potrivit art. 30 si art. 31 persoana examinata poate contesta rezultatul dat de catre medicul specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, contestatai adresandu-se directiei de sanatate publica judetene sau a municipiului Bucuresti, in termen de 7 zile lucratoare de la data primirii fisei de aptitudine in munca.
    Contestatia se solutioneaza comisie de o Comisie formata din 3 medici specialisti de medicina muncii si convoaca partile implicate in termen de 21 de zile lucratoare de la data primirii contestatiei.
    Decizia comisiei este consemnata intr-un proces-verbal si este comunicata in scris persoanei examinate medical.

    Din analiza acestor dispozitii legale Inalta Curte a constatat ca este suficient ca in cauza sa se intocmeasca fisa de aptitudine de catre medicul specialist de medicina muncii, necontestata de lucratori, din care sa reiasa ca angajatul nu mai are aptitudinea necesara pentru locul de munca ocupat, si neavand locuri de munca vacante compatibile cu aptitudinea sa in munca, in conditiile art.64 alin.(1) si (2) din Codul muncii, angajatorul va proceda la concedierea salariatului in temeiul art. 61 lit.c) din Codul munci, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
    Aceeasi concluzie este valabila si in situatia in care evaluarea realizata de medicul specialist de medicina muncii ar fi contestata, iar prin decizia medicala pronuntata in conditiile art. 33 din Hotararea Guvernului nr.355/2007, cu modificarile si completarile ulterioare, s-ar respinge contestatia persoanei respective.

    In concluzie, fata de argumentele invocate, Inalta Curtea de Casatie si Justitie a hotarat ca, in interpretarea art. 61 lit.c) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare prin "decizie a organelor competente de expertiza medicala" (prin care se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului) se intelege rezultatul evaluarii medicului specialist de medicina muncii privind aptitudinea in munca, constand in fisa de aptitudine, necontestata sau devenita definitiva dupa contestare, prin emiterea deciziei de catre entitatea cu atributii legale in acest sens.