Art. 5. – Definiţii generale

În înţelesul prezentului Cod, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:
a) actul administrativ – actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis sau adoptat de o autoritate sau instituţie publică, în regim de putere publică, în baza sau în vederea executării legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice;
b) actul administrativ normativ – actul administrativ care cuprinde reguli generale de conduită, impersonale şi de aplicabilitate repetată, pentru un număr nedeterminat de subiecţi;
c) actul administrativ individual – actul administrativ care creează, modifică sau stinge drepturi şi obligaţii în beneficiul sau în sarcina unei/unor persoane determinate;
d) administraţia publică – totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public;
e) administraţia publică centrală – totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi de executare în concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public naţional/general;
f) administraţia publică locală – totalitatea activităţilor desfăşurate, în regim de putere publică, de organizare a executării şi de executare în
concret a legii şi de prestare de servicii publice, în scopul satisfacerii interesului public local;
g) aparatul de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean – totalitatea compartimentelor funcţionale, fără personalitate juridică, de la nivelul unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale, precum şi secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale; primarul, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, preşedintele consiliului judeţean, consilierii personali sau personalul din cadrul cabinetului acestuia, viceprimarul, vicepreşedintele consiliului judeţean, administratorul public nu fac parte din aparatul de specialitate;
h) asociaţiile de dezvoltare intercomunitară – structurile de cooperare cu personalitate juridică, de drept privat şi de utilitate publică, înfiinţate, în condiţiile legii, de unităţile administrativ-teritoriale pentru realizarea în comun a unor proiecte de dezvoltare de interes zonal sau regional ori pentru furnizarea în comun a unor servicii publice;
i) autonomia locală – dreptul şi capacitatea efectivă a autorităţilor administraţiei publice locale de a soluţiona şi de a gestiona, în numele şi în
interesul colectivităţilor locale la nivelul cărora sunt alese, treburile publice, în condiţiile legii;
j) autoritatea publică – organ de stat sau al unităţii administrativteritoriale care acţionează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui
interes public;
k) autoritatea administraţiei publice – autoritate publică care acţionează pentru organizarea executării sau executarea în concret a legii sau pentru prestarea serviciilor publice;
l) activităţile de administraţie social-comunitară – acţiunile prin care se concretizează relaţia autorităţilor administraţiei publice locale cu persoanele juridice de drept public sau de drept privat care au atribuţii în sfera activităţilor social-comunitare pe raza unităţii/subdiviziunii administrativ-teritoriale;
m) aglomerările urbane – asociaţiile de dezvoltare intercomunitară constituite pe bază de parteneriat între municipii, altele decât cele care sunt prevăzute la lit. aaa), pe de o parte, şi oraşe împreună cu localităţile urbane şi rurale aflate în zona de influenţă, pe de altă parte;
n) aria geografică a beneficiarilor – aria geografică de domiciliu a majorităţii beneficiarilor unui serviciu public descentralizat într-o perioadă de
timp dată;
o) aleşii locali – primarul, viceprimarul, consilierii locali, preşedintele consiliului judeţean, vicepreşedinţii consiliului judeţean şi consilierii judeţeni; în exercitarea mandatului lor, aleşii locali îndeplinesc o funcţie de autoritate publică;
p) autorităţile deliberative la nivelul unităţilor administrativteritoriale – consiliile locale ale comunelor, ale oraşelor şi ale municipiilor, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, consiliile locale ale subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor şi consiliile judeţene;
q) autorităţile executive la nivelul unităţilor administrativteritoriale – primarii comunelor, ai oraşelor, ai municipiilor, ai subdiviziunilor administrativ-teritoriale ale municipiilor, primarul general al municipiului Bucureşti şi preşedintele consiliului judeţean;
r) capacitatea administrativă – ansamblul resurselor materiale, financiare, instituţionale şi umane de care dispune o unitate administrativteritorială,
cadrul legal care reglementează domeniul de activitate, precum şi modul în care acestea sunt valorificate în activitatea proprie potrivit competenţei stabilite prin lege;
s) competenţa – ansamblul atribuţiilor stabilite de lege, care conferă autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice drepturi şi obligaţii de a desfăşura, în regim de putere publică şi sub propria responsabilitate, o activitate de natură administrativă;
t) competenţa delegată – atribuţiile stabilite prin lege şi transferate, împreună cu resursele financiare corespunzătoare, autorităţilor administraţiei
publice locale de către autorităţile administraţiei publice centrale pentru a le exercita în numele şi în limitele stabilite de către acestea din urmă;
u) competenţa exclusivă – atribuţiile stabilite prin lege în mod expres şi limitativ în sarcina autorităţilor administraţiei publice locale, pentru realizarea cărora acestea au drept de decizie şi dispun de resursele şi mijloacele necesare;
v) competenţa partajată – atribuţiile exercitate potrivit legii de autorităţi ale administraţiei publice locale, împreună cu alte autorităţi ale administraţiei publice, stabilite în mod expres şi limitativ, cu stabilirea resurselor financiare şi a limitelor dreptului de decizie pentru fiecare autoritate publică în parte;
x) cvorumul – numărul minim de membri prevăzut de lege pentru întrunirea valabilă a unui organ colegial;
y) compartimentul funcţional – structură funcţională constituită în cadrul autorităţilor administraţiei publice centrale, instituţiilor publice de interes naţional cu sau fără personalitate juridică, în cadrul aparatului de specialitate al primarului, respectiv al consiliului judeţean, sau al unei instituţii publice de interes local sau judeţean, fără personalitate juridică, formată din persoane cu atribuţii şi sarcini relativ stabile, subordonate unei autorităţi unice; compartimentul de resort reprezintă un compartiment funcţional;
z) deconcentrarea – distribuirea de atribuţii administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către structuri proprii de specialitate din unităţile administrativ-teritoriale;
aa) demnitarii – persoane care exercită funcţii de demnitate publică în temeiul unui mandat, potrivit Constituţiei, prezentului Cod şi altor acte normative;
bb) descentralizarea – transferul de atribuţii administrative şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţiei publice din unităţile administrativ-teritoriale, împreună cu resursele financiare necesare;
cc) domeniul public – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac obiectul proprietăţii publice;
dd) domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativteritoriale – este alcătuit exclusiv din bunuri care fac obiectul proprietăţii private a statului, respectiv a unităţilor administrativ-teritoriale;
ee) faptul administrativ – acţiunea autorităţilor sau a instituţiilor administraţiei publice, împrejurarea sau evenimentul care produce efecte juridice în temeiul legii sau al actului administrativ şi care se constată prin operaţiuni administrative;
ff) funcţia publică – ansamblul atribuţiilor şi responsabilităţilor, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor de putere publică de către autorităţile şi instituţiile publice;
gg) funcţia de demnitate publică – ansamblul de atribuţii şi responsabilităţi stabilite prin Constituţie, legi şi/sau alte acte normative, după caz, obţinute prin învestire, ca urmare a rezultatului procesului electoral, direct sau indirect, ori prin numire;
hh) instituţia publică – structură funcţională care acţionează în regim de putere publică şi/sau prestează servicii publice şi care este finanţată din venituri bugetare, în condiţiile legii finanţelor publice;
ii) instituţia de utilitate publică – persoana juridică de drept privat care, potrivit legii, a obţinut statut de utilitate publică;
jj) majoritatea – numărul de voturi necesar a fi exprimate de membrii unui organ colegial pentru adoptarea unui act administrativ, stabilit în condiţiile legii;
kk) majoritatea absolută – primul număr natural strict mai mare decât jumătate din totalul membrilor în funcţie ai organului colegial;
ll) majoritatea calificată – primul număr natural care este mai mare decât valoarea numerică rezultată în urma aplicării fracţiei/ procentului stabilit prin lege, la totalul membrilor organului colegial stabilit în condiţiile legii;
mm) majoritatea simplă – primul număr natural mai mare decât jumătate din totalul membrilor prezenţi la o şedinţă a organului colegial, cu condiţia îndeplinirii cvorum-ului;
nn) organigrama – structură unitară, redată sub forma unei diagrame logice, prin care se sistematizează şi se concentrează modul de organizare a tuturor resurselor umane de la nivelul unei autorităţi sau instituţii publice, după caz, redând schematic detaliile cu privire la raporturile ierarhice de subordonare/supraordonare, precum şi raporturile de colaborare;
oo) operaţiunea administrativă – fapt material, de regulă sub formă de înscris, realizat de o autoritate sau instituţie a administraţiei publice, care nu produce efecte juridice prin el însuşi şi intervine de regulă în procesul de emitere şi executarea actelor administrative;
pp) personalul din administraţia publică – demnitarii, funcţionarii publici,personalul contractual şi alte categorii de personal stabilite în condiţiile legii de la nivelul autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice centrale şi locale;
qq) primăria comunei, a oraşului, a municipiului, a subdiviziunii administrativ-teritoriale – structură funcţională fără personalitate juridică şi fără capacitate procesuală, cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile autorităţii deliberative şi dispoziţiile autorităţii executive, soluţionând problemele curente ale colectivităţii locale, constituită din: primar, viceprimar, secretarul general al unităţii/subdiviziunii administrativteritoriale, administratorul public, consilierii primarului sau persoanele încadrate la cabinetul primarului şi aparatul de specialitate al primarului;
rr) răspunderea administrativă – acea formă a răspunderii juridice ce constă în ansamblul de drepturi şi obligaţii conexe, de natură administrativă care, potrivit legii, se nasc ca urmare a săvârşirii unei fapte ilicite prin care se încalcă, de regulă, norme ale dreptului administrativ;
ss) regimul de putere publică – ansamblul prerogativelor şi constrângerilor prevăzute de lege în vederea realizării atribuţiilor autorităţilor şi instituţiilor administraţiei publice, şi care le conferă posibilitatea de a se impune cu forţă juridică obligatorie în raporturile lor cu persoane fizice sau juridice, pentru apărarea interesului public;
tt) serviciul public – activitatea sau ansamblul de activităţi organizate de o autoritate a administraţiei publice ori de o instituţie publică sau autorizată/autorizate ori delegată de aceasta, în scopul satisfacerii unei nevoi cu caracter general sau a unui interes public, în mod regulat şi
continuu;
uu) serviciile publice deconcentrate – structurile de specialitate ale ministerelor şi ale altor organe de specialitate din unităţile administrativteritoriale
ale administraţiei publice centrale care răspund de satisfacerea unor nevoi de interes public/general în concordanţă cu obiectivele politicilor şi
strategiilor sectoriale ale Guvernului;
vv) subdiviziunile administrativ-teritoriale ale municipiilor – sectoarele municipiului Bucureşti sau alte subdiviziuni ale municipiilor, ale căror delimitare şi organizare se stabilesc prin lege;
xx) standardele de calitate – ansamblul normativelor de calitate în furnizarea unui serviciu public şi/sau de utilitate publică, stabilite prin acte
normative;
yy) standardele de cost – costurile normative utilizate pentru determinarea cuantumului resurselor alocate bugetelor locale ale unităţilor
administrativ-teritoriale în vederea furnizării unui serviciu public şi/sau de utilitate publică la standardul de calitate stabilit prin acte normative;
zz) unităţile administrativ-teritoriale – comune, oraşe, municipii şi judeţe;
aaa) zona metropolitană – asociaţia de dezvoltare intercomunitară constituită pe bază de parteneriat între capitala României sau municipiile de
rangul I ori municipiile reşedinţă de judeţ şi unităţile administrativ-teritoriale aflate în zona limitrofă.

Capitolul I - Titlul II - Partea I