| de Ioana Stoica 09 Aug. 2024 1436 |
Raspunsul specialistilor:
Art. 35 alin. (1) din Codul muncii prevede ca orice salariat are dreptul de a munci la angajatori diferiti sau la acelasi angajator, in baza unor contracte individuale de munca, fara suprapunerea programului de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Niciun angajator nu poate aplica un tratament nefavorabil salariatului care isi exercita acest drept.
Inspectorii ITM veniti in control va pot solicita nu mai putin de 160 de documente! Nicio grija! Le puteti prezenta imediat ORICE document, intocmit fara greseala, in concordanta cu ultimele modificari legislative, detalii AICI >>>
Legal nu exista o limita a numarului de contracte de munca incheiate de o singura persoana, fie acestea cu norma intreaga sau cu timp partial, la acelasi angajator sau la angajatori diferiti.
Prevederile Codului muncii vizeaza durata maxima legala in baza unui singur CIM. In cazul in care este in discutie un cumul de functii, se va efectua un calcul diferit.
Legea nu interzice expres simultaneitatea unor contracte de munca cu norma intreaga, iar in sustinerea acestei „taceri legislative” trebuie retinute urmatoarele aspecte:
- in afara unor situatii precum aceea a declararii functiei de baza pentru a beneficia de tichete sau de a evita suprataxarea contractelor part-time, angajatorii nu au dreptul sa intrebe angajatii daca mai au incheiate si alte cim-uri.
Directiva (UE) nr. 2019/1152 prevede la art.9 urmatoarele:
(1) Statele membre se asigura ca un angajator nu interzice unui lucrator sa lucreze pentru alti angajatori in afara programului de lucru stabilit cu angajatorul respectiv si ca nu aplica lucratorului un tratament nefavorabil pentru acest lucru.
(2) Statele membre pot stabili conditii pentru utilizarea restrictiilor de incompatibilitate de catre angajatori, pe baza unor motive obiective, precum sanatatea si siguranta, protectia secretului de afaceri, integritatea serviciului public sau evitarea conflictelor de interese.
Asadar, un angajator nu ar trebui sa interzica unui lucrator sa desfasoare activitati pentru alti angajatori in afara programului de lucru stabilit cu angajatorul respectiv si nici sa aplice lucratorului un tratament nefavorabil pentru acest lucru. Statele membre ar trebui sa poata stabili conditii pentru aplicarea unor restrictii de incompatibilitate, care se interpreteaza ca fiind restrictii de a lucra pentru alti angajatori din motive legitime, cum sunt protectia sanatatii si a sigurantei lucratorilor, inclusiv prin limitarea timpului de munca, protectia secretelor comerciale, integritatea serviciului public sau evitarea conflictelor de interese.
Totodata, trebuie retinute si prevederile art. 113 din Codul muncii care stipuleaza ca repartizarea timpului de munca in cadrul saptamanii este, de regula, uniforma, de 8 ore pe zi timp de 5 zile, cu doua zile de repaus, dar in functie de specificul unitatii sau al muncii prestate, se poate opta si pentru o repartizare inegala a timpului de munca, cu respectarea duratei normale a timpului de munca de 40 de ore pe saptamana.
De asemenea, la art. 116 din Codul muncii se precizeaza ca modul concret de stabilire a programului de lucru inegal in cadrul saptamanii de lucru de 40 de ore, precum si in cadrul saptamanii de lucru comprimate va fi negociat prin contractul colectiv de munca la nivelul angajatorului sau, in absenta acestuia, va fi prevazut in regulamentul intern.
Programul de lucru inegal poate functiona numai daca este specificat expres in contractul individual de munca.
Astfel, in contractul de munca al salariatului, repartizarea timpului de munca este inegala.
Recomandam ca la durata timpului de lucru din cim, sa mentionati numarul de ore pe saptamana, nu numarul de ore/zi, de aceea repartizarea trebuie sa fie inegala pe zile sa se poata utiliza ca referinta saptamana.
Din perspectiva timpului de lucru, in practica sunt conturate doua opinii. Intr-o opinie, se apreciaza ca prevederile din Codul muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.
Astfel, conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In acest sens, la art. 114 alin. (1) din Codul muncii, se prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Codul muncii, nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca. In acest sens, prevederile Codului muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca. In cazul unui cumul de functii, in unele opinii se apreciaza ca interdictia referitoare la cele 40 de ore si, respectiv, 48 de ore, nu isi mai gaseste aplicabilitate.
Pe cale de consecinta, apreciem ca o persoana poate cumula doua contracte individuale de munca la acelasi angajator sau la angajatori diferiti, pe functii diferite, situatie in care apreciem ca prin dispozitiile sale, Codul muncii, nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca.
Un aspect important de care trebuie sa tineti cont este programul de lucru, intrucat din aceasta perspectiva institutiile publice au un program de lucru cuprins intre aceleasi ore, nefiind stabilite si programe de lucru individualizate, flexibile. Timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente contractului individual de munca desfasurat in cumul nu trebuie sa se suprapuna peste timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente contractului individual de munca in cadrul institutiei publice in care isi desfasoara activitatea de baza, iar activitatea sa poata fi desfasurata intr-un interval orar diferit fata de regula generala.
De retinut si art. 119 din Codul muncii, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitata.
(1) Angajatorul are obligatia de a tine la locul de munca definit potrivit art. 161 evidenta orelor de munca prestate zilnic de fiecare salariat, cu evidentierea orelor de incepere si de sfarsit ale programului de lucru, si de a supune controlului inspectorilor de munca aceasta evidenta, ori de cate ori se solicita acest lucru.
In concluzie, fata de cele mentionate, precizam ca persoana respectiva poate cumula cele doua contracte de munca, cu mentiunea ca programul de munca sa nu se suprapuna.
Un raspuns oferit in august 2024, de catre expertii de la PortalInstitutiiPublice. Da click aici pentru mai multe raspunsuri si sfaturi de la specialisti in legislatia muncii si resurse umane.
Autor: Ioana Stoica
Ioana Stoica, profesionist cu experienta de peste 7 ani in contabilitatea si fiscalitatea institutiilor publice, organizeaza si redacteaza spete contabile din domeniul bugetar, aducand in atentia dvs. orice modificari de ultima ora din acest sector legislativ.
