Delegarea salariatului. Timpul petrecut pe drum reprezinta timp de lucru?

Raspunsul specialistului: 

Chiar daca nu presteaza activitate efectiv, timpul petrecut pe drum la si de la locul delegarii reprezinta timp de lucru.
In raporturile de munca nu doar legile sunt cele care stabilesc drepturile si obligatiile salariatilor si ale angajatorului. Exista situatii in care Curtea de Justitie Europeana pronunta hotarari in aplicarea dreptului Uniunii Europene, iar aceste hotarari sunt obligatorii pentru toate statele membre UE. In cazul eventualelor litigii, instantele judecatoresti vor aplica hotararile Curtii de Justitie Europene.

In privinta incadrarii timpului petrecut pe drum la/de la locul delegarii, in cauza E-11/20, Curtea de Justitie a Uniunii Europe a pronuntat, la 15 iulie 2021, o hotarare al carei dispozitiv prevede urmatoarele:

Timpul necesar petrecut in deplasare, in afara programului normal de lucru, de catre un lucrator catre un loc altul decat locul sau de prezenta fix sau obisnuit pentru a-si exercita activitatea sau atributiile in acest alt loc, astfel cum impune angajatorul sau, constituie „timp de lucru” in sensul articolului 2 alineatul (1) din Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru. 

Este irelevant daca deplasarea in cauza se efectueaza in intregime in interiorul SEE sau catre sau din tari terte in cazul in care contractul de munca este incheiat in temeiul legislatiei nationale a unui stat SEE si reglementat de aceasta. In plus, nu este necesara nicio evaluare a intensitatii activitatii desfasurate in timpul deplasarii.

Pana la publicarea acestei hotarari se considera ca timpul petrecut pe drum la si de la locul unde salariatul era delegat, nu reprezenta timp de lucru. Inclusiv practica instantelor de judecata era in acest sens.

Dupa publicarea acestei hotarari, trebuie sa consideram ca timpul petrecut de salariat la si de la locul delegarii reprezinta timp de lucru.  

Conform art. 122 alin. (1) din Codul muncii, munca suplimentara se compenseaza prin ore libere platite in urmatoarele 90 de zile calendaristice dupa efectuarea acesteia. Art. 123 alin. (1) din acelasi Cod stabileste ca, in cazul in care compensarea prin ore libere platite nu este posibila in termenul prevazut de art. 122 alin. (1) in luna urmatoare, munca suplimentara va fi platita salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzator duratei acesteia.

Potrivit alin. (2) al aceluiasi articol, sporul pentru munca suplimentara, acordat in conditiile prevazute la alin. (1), se stabileste prin negociere, in cadrul contractului colectiv de munca sau, dupa caz, al contractului individual de munca, si nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza.

Astfel, cele 6 ore sunt ore suplimentare asa incat acestea vor fi compensate cu timp liber corespunzator in urmatoarele 90 de zile, iar in cazul in care acest lucru nu este posibil, munca suplimentara se compenseaza cu un spor de cel putin 75% din salariu de baza.

 
Un raspuns oferit in februarie 2023, de catre expertii de la PortalCodulMuncii. Da click aici pentru mai multe sfaturi si raspunsuri de la specialisti in legislatia muncii si resurse umane.

Autor: Ioana Stoica
Ioana Stoica, profesionist cu experienta de peste 7 ani in contabilitatea si fiscalitatea institutiilor publice, organizeaza si redacteaza spete contabile din domeniul bugetar, aducand in atentia dvs. orice modificari de ultima ora din acest sector legislativ.