| de InfoInstitutii.ro 30 Nov. 2017 2367 |
Raportul juridic de munca temporara este un raport triunghiular, implicand, cu drepturi si obligatii, trei parti: salariatul temporar, utilizatorul si agentul de munca temporara. Avem de a face cu alaturarea a doua contracte: contractul individual de munca dintre agentul de munca temporara si salariatul temporar si contractul de punere la dispozitie dintre agentul de munca temporara si utilizator.
Reglementarea romaneasca a muncii temporare - cuprinsa in Codul muncii (art. 88-102) si in Hotararea Guvernului nr. 1.256/2011 - transpune corect Directiva 2008/104/CE privind munca prin agent de munca temporara.
Totusi, reglementarea romaneasca este deficitara sub anumite aspecte, ceea ce o face uneori greu de aplicat si generatoare de dificultati. Una dintre probleme decurge din modalitatea in care este conceputa incetarea contractului de munca temporara, incheiat intre salariatul temporar si agentul de munca temporara.
Astfel, potrivit art. 95 alin. (4) din Codul muncii, contractul de munca temporara inceteaza:
- la terminarea misiunii pentru care a fost incheiat sau
- daca utilizatorul renunta la serviciile lucratorului temporar inainte de incheierea misiunii, in conditiile contractului de punere la dispozitie.
Ce modalitati de incetare sunt acestea? Singurul raspuns posibil pare a fi acela ca sunt cazuri de incetare de drept. Intr-adevar, incetarea misiunii prin „renuntarea” utilizatorului la serviciile lucratorului temporar nu ar putea fi o concediere, de vreme ce nu constituie o manifestare de vointa a angajatorului.
Totusi, ca principiu, incetarea de drept a oricarui contract de munca ar trebui sa intervina pentru motive obiective, nu subiective. Iar la art. 56 din Codul muncii sunt enumerate cazurile de incetare de drept, fara a se face referire la ipoteza incetarii misiunii lucratorului temporar. Cat priveste motivele pentru care poate renunta utilizatorul la serviciile lucratorului temporar, acesta sunt prevazute doar in contractul de punere la dispozitie.
In plus, reglementarea in ansamblu este destul de confuza: contractul de munca temporara se poate incheia si pentru mai multe misiuni - dupa cum prevede art. 95 alin. (1) - deci terminarea misiunii nu ar avea de ce sa atraga, automat, incetarea contractului de munca temporara.
Nici textul care priveste concedierea salariatului temporar de catre agentul de munca temporara (angajatorul sau) nu este lipsit de probleme. Este vorba despre art. 100 din Codul muncii, care prevede ca daca concedierea intervine inainte de termenul prevazut in contractul de munca temporara, pentru alte motive decat cele disciplinare, agentul de munca temporara are obligatia de a respecta reglementarile legale privind incetarea contractului individual de munca pentru motive care nu tin de persoana salariatului. Aceasta formulare este deficitara, deoarece exista si alte tipuri de concediere, afara de concedierea disciplinara si cea din motive independente de persoana salariatului.
Daca am aplica literal acest text, ar insemna de exemplu ca la concedierea salariatului temporar pentru inaptitudine fizica si/sau psihica sa ii aplicam regulile de la concedierea din motive independente de persoana salariatului, ceea ce ar fi absurd. Ceea ce a vrut legiuitorul sa spuna este ca un salariat temporar concediat din motive neimputabile va beneficia de dreptul la preaviz si, ulterior, de indemnizatie de somaj, ca si salariatii standard.
Redactia InfoInstitutii.ro are un colectiv de 4 autori specializati din domeniul institutiilor publice si legislatiei aferente.
Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de Codul administrativ, salarizarea bugetara, modificarile privind institutiile publice si spetele contabile si fiscale din acest domeniu. Explicam detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile din sectorul bugetar.














