| de InfoInstitutii.ro 13 Ian. 2022 5524 |
Raspunsul specialistilor:
Potrivit prevederilor Decretului MAN 292/1959 erau stabilite 4 grupe de munca si anume:
- Grupa I de munca – munci foarte grele sau vatamatoare,
- Grupa a II-a de munca – munci grele sau vatamatoare;
- Grupa a III-a de munca – munci obisnuite pentru muncitori;
- Grupa a IV-a de munca – pentru functionari si restul personalului.
Ulterior, Legea 27/1966 prevedea o reimpartire a conditiilor de munca prin stabilirea a 3 grupe de munca, astfel:
- Grupa I de munca – se incadreaza locurile de munca cu conditii foarte grele, foarte vatamatoare sau foarte periculoase;
- Grupa a II-a de munca – se incadreaza locurile de munca cu conditii grele, vatamatoare sau periculoase;
- Grupa a III-a de munca – celalalte locuri de munca.
In 1977 a fost emisa Legea 3/1977 care preia prevederile legale mentionate anterior si aduce si precizari suplimentare privind luarea in considerare la pensionare a perioadelor lucrate in diferite conditii de munca prin adoptarea Ordinului 50/1990, fiind mentionate grupele I si a II-a de munca.
In conformitate cu prevederile punctului 6 din Ordinul nr.50/1990 al Ministerului Muncii si Ocrotirilor Sociale, Ministerului Sanatatii si Comisiei Nationale pentru Protectia Muncii, nominalizarea persoanelor care se incadrau in grupele I si a-II-a de munca se facea de catre conducerile unitatilor impreuna cu sindicatele libere din unitati, tinandu-se seama de conditiile concrete in care si-au desfasurat activitatea persoanele respective.
Potrivit prevederilor alineatului al doilea al punctului 15 din ordinul mentionat, unitatile aveau obligatia sa analizeze si sa precizeze, in termen de 30 de zile de la data aprobarii ordinului, pe baza documentelor existente in unitate, situatia incadrarii personalului in grupele I si a II-a de munca incepand cu data de 18.03.1969. Conform prevederilor punctului 8 din ordinul amintit, perioada de timp in care o persoana a avut sarcina sa lucreze integral sau o parte din programul de munca in astfel de locuri se stabilea de catre conducerea unitatii sau prin prevederile legale care reglementau atributiile de serviciu ce reveneau fiecarei persoane in raport cu functia indeplinita.
Avand in vedere aspectele mentionate, rezulta ca, incadrarea activitatilor sau a locurilor de munca in grupe superioare de munca s-a efectuat sau trebuia sa se efectueze, in momentul aparitiei fiecarui act normativ care reglementa aceasta, iar nominalizarea persoanelor sa poata fi aprobata cu documente verificabile, existente in cadrul unitatilor angajatoare.
Precizam totodata ca, actele normative care reglementau incadrarea in fostele grupe I si a II-a de munca au fost abrogate la data intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000 ( art.198 din Legea nr.19/2000), respectiv 1 aprilie 2001.
Dupa aceasta data, nu mai exista baza legala pentru incadrarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite in grupe superioare de munca, iar eliberarea adeverintelor privind atestarea faptului ca, in anumite perioade anterioare datei de 01.04.2001, o persoana si-a desfasurat activitatea in locuri de munca incadrate in grupele I si/sau a II-a de munca, se va face numai daca nominalizarea persoanei s-a facut anterior datei de 01.04.2001 si numai pe baza documentelor intocmite la acea vreme, verificabile, aflate in evidenta angajatorilor sau detinatorilor de arhive (proces verbal, decizie, tabel, hotararea consiliului de administratie si a sindicatului privind nominalizarea persoanelor incadrate in grupe superioare de munca, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrarilor in subteran etc.).
Odata cu intrarea in vigoare a noului sistem de pensii publice stabilit prin Legea 19/2000, in 1 aprilie 2001, se redefinesc locurile de munca dupa conditiile pe care le impun asupra capacitatii de munca a persoanelor respective si dupa gradul de expunere la risc. Prin acest act normativ, vechea notiune de “grupa a II-a de munca” este inlocuita dupa 01.04.2001 cu notiunea de “conditii deosebite de munca”.
Prin Legea 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificarile si completarile ulterioare se precizeaza ca, conditiile de munca in care se desfasoara activitatea asiguratilor din sistemul public de pensii pot fi normale, deosebite si speciale.
Sunt incadrate in conditii deosebite locurile de munca stabilite in baza criteriilor si metodologiei prevazute de legislatia in vigoare la data incadrarii acestora.
Totodata, in sensul prezentei legi, locurile de munca in conditii speciale sunt cele din:
a) unitatile miniere, pentru personalul care isi desfasoara activitatea in subteran cel putin 50% din timpul normal de munca in luna respectiva;
b) activitatile de cercetare, explorare, exploatare sau prelucrare a materiilor prime nucleare, zonele I si II de expunere la radiatii;
c) activitatile din domeniul apararii nationale, ordinii publice si sigurantei nationale, prevazute de actele normative cu regim clasificat emise pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi;
d) aviatia civila, pentru personalul navigant prevazut in anexa nr. 1;
e) activitatile si unitatile prevazute in anexele nr. 2 si 3;
f) activitatea artistica desfasurata in profesiile prevazute in anexa nr. 4.
Periodic, din 2 in 2 ani, locurile de munca in conditii speciale prevazute la alin. (1) lit. e) sunt supuse procedurii de reevaluare a incadrarii in conditii speciale.
In temeiul actelor normative mentionate, au fost emise de-a lungul timpului si aprobate prin ordin al ministrului muncii diferite proceduri pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii.
Astfel, in cuprinsul actelor normative mentionate se reglementeaza in mod expres locurile de munca, activitatile si categoriile profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii.
In considerarea acestor aspecte, apreciem ca la aceasta data salariatul in cauza ar trebui sa se adreseze angajatorului si sa solicite o adeverinta care sa fie intocmita dupa modelul prevazut in HG 257/2011, cu modificarile si completarile ulterioare si care trebuie in mod obligatoriu sa cuprinda:
- grupa de munca in care a desfasurat activitate;
- procentul de timp in care salariatul si-a desfasurat efectiv activitatea la locurile de munca incluse in aceste grupe;
- nominalizarea efectuata prin actul administrativ emis de unitate, conform prevederilor Ordinului ministrului muncii si ocrotirilor sociale, al ministrului sanatatii si al presedintelui Comisiei Nationale pentru Protectia Muncii nr. 50/1990 pentru precizarea locurilor de munca, activitatilor si categoriilor profesionale cu conditii deosebite care se incadreaza in grupele I si II de munca in vederea pensionarii (proces-verbal, decizie, tabel, hotararea consiliului de administratie si a sindicatului privind nominalizarea persoanelor incadrate in grupe superioare de munca, pontajele lunare, registrul de evidenta a intrarilor in subteran etc.);
- temeiul juridic al incadrarii in grupa, unde se va completa actul normativ (nr., data, pozitie, anexa etc.) care anterior datei de 1 aprilie 2001 a constituit temei juridic pentru incadrarea in grupa superioara de munca.
De asemenea, este de precizat ca angajatorul trebuie sa mentioneze in cuprinsul adeverintei ca aceasta s-a eliberat in baza documentelor, verificabile, aflate in arhiva societatii, cunoscandu-se atat prevederile Codului penal referitoare la falsul in inscrisuri oficiale, cat si prevederile legislatiei de reglementare a pensiilor din sistemul public, potrivit carora angajatorul poarta intreaga raspundere pentru valabilitatea si corectitudinea actelor doveditoare utilizate la stabilirea drepturilor de pensie.
Obligatia de efectuare a buletinelor de determinari necesare incadrarii in grupe de munca revenea angajatorului, iar neindeplinirea acestei obligatii poate fi contestata si penalizata ca atare de instanta prin acordarea acestor drepturi salariatului in cauza. Insa, la luarea acestei decizii instanta de judecata va solicita angajatorului documente din care sa reiasa conditiile in care se desfasura activitatea la locul de munca detinut de salariatul in cauza.
Asadar, pe langa indicarea dispozitiilor de nivel primar, apreciem ca in adeverinta eliberata de angajator si depusa la casa de pensii trebuie sa fie indicate toate celelalte documente care atesta respectarea conditiilor prevazute de lege prin care s-a realizat incadrarea in conditii deosebite.
Totodata, este de mentionat ca anterior intrarii in vigoare a Legii nr.19/2000, respectiv anterior datei de 1 aprilie 2001, contributia de asigurari sociale pentru pensie se datora si se platea in temeiul Legii nr.3/1977 (inclusiv pensia suplimentara reglementata la art. 64 din aceasta lege) si Decretul nr.389/1972.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr.389/1972, unitatile socialiste de stat, organizatiile cooperatiste, alte organizatii obstesti, orice alte persoane juridice, precum si persoanele fizice, care folosesc personal salariat, sint datoare sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat, o contributie de 15% asupra cistigului brut realizat de personalul lor salariat, de persoanele care se califica la locul de munca sau care urmeaza cursuri de perfectionare profesionala, precum si asupra sumelor primite de ucenici, elevi ai scolilor profesionale, pe timpul cit fac practica in productie, indiferent de forma in care se realizeaza aceste venituri, de fondul din care se platesc si de durata contractului de munca. Pentru personalul roman salariat trimis in misiune permanenta in strainatate, unitatile socialiste de care apartin sint datoare sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat o contributie de 15% asupra salariului brut de incadrare in tara in lei.
Prin exceptie de la prevederile alineatului precedent, sint datoare sa verse la bugetul asigurarilor sociale de stat, contributia dupa cum urmeaza:
a) 25% - unitatile socialiste romanesti care presteaza activitate in afara granitelor tarii, pentru personalul lor salariat cuprins in asigurarile sociale romanesti; firmele straine care calculeaza contributia de asigurari sociale pentru personalul lor salariat cuprins in asigurarile sociale romanesti, indiferent daca acestea exercita activitatea pe teritoriul Republicii Socialiste Romania sau pe teritoriul strain; societatile mixte de pe teritoriul Republicii Socialiste Romania pentru personalul lor salariat; reprezentantele firmelor comerciale, ale organizatiilor internationale si ale organizatiilor economice straine, reprezentantele diplomatice straine care functioneaza in Republica Socialista Romania, precum si membrii acestora, pentru personalul lor salariat cetateni romani sau straini, cuprinsi in asigurarile sociale romanesti, cu domiciliul stabil in Republica Socialista Romania;
b) 14% - asociatiile de locatari, pentru personalul salariat, asupra salariului convenit, care pentru calcularea contributiei de asigurari sociale de stat si a drepturilor de asigurari sociale trebuie sa fie cuprins intre limitele de salarizare ale functiei sau meseriei din unitatile socialiste de stat din ramurile respective;
c) 7% - persoanele fizice, pentru personalul casnic angajat, asupra salariului tarifar minim pe economie.
Prin urmare, pentru fiecare tip de drept este necesar sa se identifice temeiul in contractul individual de munca sau, dupa caz in contractul colectiv de munca aplicabil sau legi, acolo unde un anumit drept a fost prevazut expres de un anumit act normativ.
Un raspuns valabil la 11.01.2022, oferit de specialistii de la PortalCodulMuncii >>>
Autor: InfoInstitutii.ro
Redactia InfoInstitutii.ro are un colectiv de 4 autori specializati din domeniul institutiilor publice si legislatiei aferente.
Zilnic aducem in atentia dvs. tot ce este nou legat de Codul administrativ, salarizarea bugetara, modificarile privind institutiile publice si spetele contabile si fiscale din acest domeniu. Explicam detaliat modificarile aparute si oferim solutii practice pentru orice dilema generata de noutatile din sectorul bugetar.
