Personalul bugetar este format din salariatii institutiilor bugetare care au incheiat un contract individual de munca si au functii de demnitate publica.
Legislatia muncii utilizeaza trei sinonime ale personalului bugetar, partial sinonime: salariati, angajati, personal contractual.
Salariatii sunt participanti la contractul individual de munca, impreuna cu angajatorii. Termenul de personal contractual este utilizat in actele normative ale institutiilor publice, pentru a distinge salariatii de functionarii publici.
In schimb, angajatii sunt persoanele fizice, parte a unui contract individual de munca sau raport de serviciu, care presteaza munca pentru si sub autoritatea unui angajator si beneficiaza de drepturile prevazute de lege si de prevederile contractuale si de acordurile colective de munca aplicabile.
Astfel, termenul de angajat este mai amplu decat cel de salariat, incluzand si persoanele care nu presteaza activitatea in temeiul unui contract de munca, ci in temeiul unui act administrativ. Acestia din urma sunt functionarii publici.
Functionarii publici se aseamana cu salariatii, fiind persoane salarizate, beneficiaza de concediu de odihna, de timpul de munca de 8 ore pe zi, etc. Se deosebesc insa de salariati printr-un element esential: ei nu negociaza si incheie un contract de munca, ci sunt numiti in functia publica respectiva, ca reprezentanti ai puterii executive in raporturile administrative pe care le incheie.
Personalul platit din fonduri publice include nu numai salariatii si functionarii publici, dar si alte categorii de personal, care isi desfasoara activitatea in diferite temeiuri:
– cadrele militare
– magistratii
– consilierii juridici
– politistii
Personalul bugetar isi desfasoara activitatea in temeiul unor raporturi juridice care sunt fie nascute in baza unui
act de numire in functie, fie in baza unui contract de munca. Raporturile generate de incheierea unui contract de munca poarta numele de raporturi de munca, spre deosebire de cele in temeiul carora isi desfasoara activitatea functionarii publici, care sunt denumite raporturi de serviciu.
Contractul colectiv de munca este conventia incheiata in forma scrisa intre angajator sau organizatia patronala si reprezentantii angajatilor, prin care se stabilesc clauze privind drepturile si obligatiile ce decurg din relatiile de munca, spre deosebire de acordul colectiv, care este conventia incheiata in forma scrisa intre organizatiile sindicale ale functionarilor publici sau ale functionarilor publici cu statut special, reprezentantii acestora si reprezentantii autoritatii ori institutiei publice.
Asadar, functionarii publici incheie acorduri colective, in timp ce salariatii incheie contracte colective.
Comentarii
Lasa un raspuns
Informatiile scrise aici sunt confidentiale.
Adresa de email data nu va fi publicata niciodata. De asemenea, toate informatiile furnizate nu vor fi partajate cu terte persoane.