| de Ana Tudor 30 Dec. 2015 11481 |
Potrivit legislatiei in vigoare, institutiile publice au obligatia de a acorda unele sporuri, in anumite situatii determinate, stabilind totodata si limitele minime ale cuantumurilor respectivelor sporuri. In acest sens, mentinonam dispozitiile referitoare la sporul acordat pentru munca suplimentara (art.123), sporul pentru munca de noapte (art.124), spor pentru repausul saptamanal (art.137), spor pentru munca prestata in zile de sarbatoare legala (art.142).
Codul muncii stabileste ca partile pot negocia acordarea unor beneficii financiare, cum ar fi clauza de mobilitate, confidentialitate sau de neconcurenta (art.21-27 din Codul muncii), dar si alte tipuri de sporuri si de facilitati financiare.
Atentie! Nivelul sporurilor prevazut in legislatia muncii reprezinta limita inferioara, partile avand libertatea de a negocia un cuantum mai mare al acestora, prin contractual colectiv de munca. Asadar, desi procentul concret se stabileste prin contractual individual sau colectiv de munca tinand cont de limita minima prevazuta de lege, modalitatea baza de calcul a acestor sporuri este cea stipulata de lege, in cazul sporurilor reglementate si, dupa caz cea stipulata in contract in cazul sporurilor negociate intre parti si care nu sunt reglementate expres.
Un exemplu in acest sens il reprezinta sporul pentru munca suplimentara care nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza sau sporul pentru munca prestata in zile de sarbatoare legala al carui cuantum nu poate fi mai mic de 100% calculat la salariul de baza.
Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, potrivit dispozitiilor art.160 din Codul muncii.
Sursa: Portal Codul Muncii
Autor: Ana Tudor
teeest
teeest
