| de Ioana Stoica 26 Dec. 2024 1663 |
Conform art. 150 alin.(1) din Codul muncii, pentru perioada concediului de odihna salariatul beneficiaza de o indemnizatie de concediu, care nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, prevazute in contractul individual de munca.
(2) Indemnizatia de concediu de odihna reprezinta media zilnica a drepturilor salariale prevazute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei in care este efectuat concediul, multiplicata cu numarul de zile de concediu. (…)”.
Concediul anual platit are drept semnificatie faptul ca, pe durata sa, remuneratia trebuie mentinuta si salariatul trebuie sa primeasca remuneratia obisnuita pentru aceasta perioada de repaus, (…) obiectivul cerintei de a plati acest concediu fiind acela de a pune salariatul in timpul concediului mentionat, intr-o situatie care este, in ceea ce priveste salariul, comparabila cu perioadele de munca iar salariatul are dreptul de a se bucura, in perioada de repaus si de relaxare, de conditii economice comparabile cu cele privind perioada in care isi exercita activitatea, astfel ca, orice inconvenient legat in mod intrinsec de executarea sarcinilor care revin salariatului potrivit contractului sau de munca si care este compensat printr-o suma de bani ce intra in calculul remuneratiei globale (…), trebuie sa faca parte in mod obligatoriu din suma la care are dreptul salariatul pe durata concediului anual.
Indemnizatia de hrana reprezinta drept salarial, iar raportat la acordarea lui incepand cu data de 01.12.2018, in mod constant, reiese ca are si caracter permanent.
In retinerea caracterului permanent al acestui drept salarial, sunt incidente si considerentele Deciziei nr. 23 din 15 noiembrie 2021 cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii.
Pentru dezlegarea problemei de drept trebuie a se face distinctia dintre sporurile cu caracter variabil si cele cu caracter temporar. Caracterul variabil al sporului priveste cuantificarea, stabilirea valorii sale nominale prin aplicarea reperelor de cuantificare (in cauzele analizate, timpul efectiv lucrat), opuse sporurilor cu caracter variabil fiind sporurile fixe, iar nu sporurile cu caracter permanent. Altfel spus, caracterul variabil/fix al sporului vizeaza cuantificarea acestuia, in timp ce caracterul permanent/temporar vizeaza conditiile de acordare a sporului, acestea fiind doua aspecte distincte.
Din perspectiva aplicarii dispozitiilor art. 150 alin. (1) si (2) din Codul muncii, pentru includerea in algoritmul de calcul al indemnizatiei de concediu, caracterul variabil al indemnizatiei de hrana nu prezinta relevanta.
Astfel, chiar daca are un caracter variabil, in masura in care este permanenta, indemnizatia de hrana se include in indemnizatia de concediu, iar cuantumul indemnizatiei de concediu urmeaza a fi stabilit prin aplicarea algoritmului prevazut de art. 150 alin. (2) din Codul muncii, fiind indiferenta, din aceasta perspectiva, imprejurarea ca se acorda proportional cu timpul lucrat, de vreme ce acest aspect tine de caracterul variabil al indemnizatiei in discutie si nu vizeaza caracterul permanent.
Aceeasi concluzie rezulta si din observarea scopului instituirii concediului de odihna si din aplicarea principiului egalitatii in fata legii. Astfel, concediul de odihna este destinat refacerii capacitatii de munca a salariatului, se efectueaza in fiecare an si, ca regula, in natura, compensarea in bani a concediului de odihna neefectuat fiind permisa numai in cazul incetarii raporturilor de munca (art. 146 din Codul muncii).
Asa fiind, intrucat concediul de odihna este intrinsec legat de activitatea desfasurata de salariat anterior efectuarii acestuia, fiind destinat sa asigure refacerea capacitatii de munca afectate – intre altele – de conditiile de munca, este firesc ca si drepturile banesti aferente concediului de odihna sa fie stabilite in raport cu salariul lunar corespunzator perioadei de activitate.
In consecinta, aratam ca indemnizatia de hrana, ca si sporurile pentru conditii de munca periculoase si vatamatoare sau deosebit de periculoase, fac parte din baza de calcul a indemnizatiei cuvenite pe perioada concediului de odihna.
Atat timp cat au fost recunoscute aceste drepturi salariale, salariatii trebuie sa beneficieze si pe durata concediului de odihna de aceleasi drepturi banesti, in caz contrar ajungandu-se la o diminuare a veniturilor, care este contrara principiilor desprinse din jurisprudenta Uniunii.
Astfel, angajatorul are obligatia de a verifica nivelul drepturilor salariale acordate salariatului in anul in care se efectueaza concediul de odihna si sa procedeze la calculul indemnizatiei prin raportare la indemnizatiile si sporurile recunoscute si platite in legatura cu munca desfasurata, refuzul de includere a acestora fiind justificat doar in ipoteza in care in anul respectiv nu au fost acordate.
Astfel, conform opiniei Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, reglementarea concediului de odihna si a indemnizariei pentru concediul de odihna in sectorul bugetar este prevazuta de art. 150 din Codul muncii, art. 22 din OG 6/2007, art. 23 din OG 10/2008 si art. 7 din HG 250/1992.
venitul salarial al personalului din sectorul bugetar cuprinde salariile de baza, soldele de functie/salariile de functie, soldele de grad/salariile gradului profesional detinut, gradatiile, soldele de comanda/salariile de comanda, indemnizatiile de incadrare, indemnizatiile lunare si, dupa caz, compensatiile, indemnizatiile, sporurile, majorarile, adaosurile, primele si premiile, precum si alte drepturi in bani si/sau in natura, corespunzatoare fiecarei categorii de personal din sectorul bugetar.
Prin urmare, analizand cele anterior invocate, in special din perspectiva platii indemnizatiei de concediu aferenta perioadei concediului de odihna, relevanta au dispozitiile art 150 din Codul muncii fata de cele ale OG 6/2007 si ale HG 250/1992, situatie in care indemnizatia de concediu aferenta perioadei de concediu de odihna nu poate fi mai mica decat salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva. Conform acestei interpretari, la calculul indemnizatiei de CO se va lua in calcul salariul de baza, indemnizatiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectiva, asadar inclusiv indemnizatia de hrana si sporul pentru conditii, neputand fi acordata si separat de aceasta, ca drept distinct de sine stator.
In concluzie, indemnizatia de hrana si sporul pentru conditii vatamatoare pot fi considerate drepturi salariale cu caracter permanent, drept pentru care aceste sporuri si indemnizatii sunt incluse in calculul concediului de odihna.
Asadar indemnizatia de hrana si sporul se vor acorda proportional cu timpul lefectiv lucrat ( adica daca din 20 de zile salariatul este prezent 5 zile, va avea o indemnizatie de hrana si un spor calculate doar pentru cele cinci zile), dar la calculul indemnizatiei de concediu de odihna se vor regasi in baza de calcul a acestuia atat indemnizatia de hrana cat si sporul de conditii.
Un raspuns oferit in august 2024, de catre expertii de la PortalInstitutiiPublice. Da click aici pentru mai multe raspunsuri si sfaturi de la specialisti in legislatia muncii si administratie publica.
Autor: Ioana Stoica
Ioana Stoica, profesionist cu experienta de peste 7 ani in contabilitatea si fiscalitatea institutiilor publice, organizeaza si redacteaza spete contabile din domeniul bugetar, aducand in atentia dvs. orice modificari de ultima ora din acest sector legislativ.
