| de Ioana Stoica 16 Iul. 2014 8704 |
Astfel, salariatii bugetari pot lucra in acelasi timp la doua institutii publice diferite, cu exceptia situatiilor in care sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul respectivelor functii.
Daca nu exista incompatibilitati, salariatul va presta munca prevazuta in fisa de posa, anexa la contractul individual de munca, pentru ambele locuri de munca pe care le ocupa. Contractul individual de munca va fi inregistrat individual in registrul general de evidenta a salariatilor, ca si cum ar fi doua persoane distincte.
In temeiul contractului individual de munca, salariatul presteaza munca pentru care a fost angajat, respectiv munca corespunzatoare functiei/ocupatiei prevazute in CIM conform atributiilor stabilite in fisa postului si va beneficia de salariul aferent fiecarei functii.
Problema este in timpul efectiv de munca. Conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii, republicat pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. La art. 114 alin. (1) din Codul muncii, republicat se prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Prevederile din Codul muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.
Astfel, prevederile Codului muncii republicat nu impun conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca.
In acest sens, prevederile Codului muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca. In cazul unui cumul de functii, in unele opinii se apreciaza ca interdictia referitoare la cele 40 de ore si, respectiv, 48 de ore, nu isi mai gaseste aplicabilitate.
Totodata, legislatia muncii nu instituie obligatia existentei unei pauze intre munca prestata in temeiul a doua sau mai multe contracte individuale de munca.
Autor: Ioana Stoica
Ioana Stoica, profesionist cu experienta de peste 7 ani in contabilitatea si fiscalitatea institutiilor publice, organizeaza si redacteaza spete contabile din domeniul bugetar, aducand in atentia dvs. orice modificari de ultima ora din acest sector legislativ.
