| de Mara Dobrin 26 Dec. 2022 2192 |
Raspunsul specialistului:
Problematica cumulului de functii in sistemul bugetar este inca o problema care suscita controverse si ridica diverse probleme in practica.
Din aceasta perspectiva, semnalam ca pentru functionarii publici legislatia specifica restrictioneaza aceasta modalitate de derulare a activitatii, insa pentru personalul contractual, aspectele referitoare la cumulul de functii isi gasesc reglementarea in mod expres in cuprinsul Legii-cadru nr. 153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare, aplicandu-se si Codul administrativ, dar si cadrul general reprezentat de Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Astfel, art. 29 din Legea nr. 153/2017 prevede ca:
"(1) In cazuri exceptionale, posturile vacante si temporar vacante aferente functiilor didactice, functiilor de specialitate medico-sanitara si asistenta sociala si functiilor de specialitate artistica pot fi ocupate si prin cumul de functii de personal angajat, cu respectarea prevederilor legale privind cumulul de functii si a celor referitoare la ocuparea posturilor vacante, in conditiile prevazute la alin. (2).
(2) Posturile vacante si temporar vacante aferente functiilor didactice, functiilor de specialitate medico-sanitara si asistenta sociala si functiilor de specialitate artistica, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul si de catre persoane din aceeasi unitate si numai in conditiile in care programul functiei cumulate nu se suprapune celui corespunzator functiei de baza.".
Din textul de lege sus-mentionat intelegem ca legiuitorul a reglementat expres posibilitatea cumulului de functii la acelasi angajator, in anumite domenii, pentru anumite categorii de functii, aceste cazuri reprezentand exceptii de la regula ocuparii functiilor in sistemul public prin concurs.
Asadar, in ceea ce priveste angajatii bugetari, legea este mai restrictiva, in sensul ca prevede posibilitatea cumulului de functii nu ca regula, ci ca exceptie.
Legea-cadru a salarizarii nr. 153/2017 reglementeaza exceptiile in care este posibil cumulul de functii in institutiile publice, respectiv la acelasi angajator, fara a fi necesar un alt concurs sau alte formalitati. Posturile vacante si temporar vacante aferente functiilor didactice, functiilor de specialitate medico-sanitara si asistenta sociala si functiilor de specialitate artistica, care nu au putut fi ocupate prin concurs, pot fi ocupate prin cumul si de catre persoane din aceeasi unitate si numai in conditiile in care programul functiei cumulate nu se suprapune celui corespunzator functiei de baza.
In orice alte conditii, un post vacant, chiar si vacant temporar ar putea fi ocupat doar prin concurs, in conditiile legii.
Dincolo de aceste cazuri, cumulul se poate realiza numai in conditiile art. 35 din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare si cu respectarea organizarii concursului conform art. 30 din Codul muncii coroborat cu prevederile art.554 alin.(7) din Codul administrativ si art. 31 alin.(1) din Legea nr. 153/2017.
Totodata, la art. 551 alin. (3) al Codului admiministrativ, se prevede ca dispozitiile art. 376 alin. (2), 430, 432-434, 437-441, 443-449, 458 si art. 506 alin. (1)-(9) se aplica in mod corespunzator si personalului contractual. Art. 445 din Cod, aplicabil asadar si personalului contractual bugetar dispune cu privire la respectarea regimului juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor.
Astfel, facem mentiunea ca potrivit art. 35 din Codul muncii, republicat, salariatul are dreptul de a munci la acelasi angajator sau la mai multi angajatori in baza mai multor contracte individuale de munca. Exceptie de la aceste prevederi fac situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.
De asemenea, este de mentionat si art. 538 alin.(2) din Codul administrativ, conform caruia “Dispozitiile prezentului titlu se completeaza cu prevederile Legii nr. 53/2003, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, si cu alte legi speciale care reglementeaza regimul aplicabil anumitor categorii de personal sau contractului de management, dupa caz”.
Asadar, Codul muncii, republicat, reglementeaza dreptul salariatului de a munci la acelasi angajator sau la angajatori diferiti in baza mai multor contracte individuale de munca, cu respectarea regimului incompatibilitatilor.
Cu alte cuvinte, un salariat - chiar si unul bugetar - poate avea doua sau mai multe contracte individuale de munca, la acelasi angajator, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea. Insa, nu este permis cumulul de functii la acelasi angajator decat pentru functii diferite si cu respectarea programului de desfasurare a activitatii.
Functiile diferite trebuie sa aiba denumiri diferite si atributii diferite.
Din perspectiva timpului de lucru, in practica sunt conturate doua opinii. Intr-o opinie, se apreciaza ca prevederile din Codul muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.
Astfel, conform art. 112 alin. (1) din Codul muncii, republicat, pentru salariatii angajati cu norma intreaga durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si de 40 de ore pe saptamana. In acest sens, la art. 114 alin. (1) din Codul muncii, republicat, se prevede ca durata maxima legala a timpului de munca nu poate depasi 48 de ore pe saptamana, inclusiv orele suplimentare, iar alin. (2) al aceluiasi articol stabileste ca prin exceptie, durata timpului de munca, ce include si orele suplimentare, poate fi prelungita peste 48 de ore pe saptamana, cu conditia ca media orelor de munca, calculata pe o perioada de referinta de 4 luni calendaristice, sa nu depaseasca 48 de ore pe saptamana.
Codul muncii, republicat, nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca. In acest sens, prevederile Codului muncii referitoare la durata timpului de munca au in vedere timpul de lucru in temeiul unui singur contract individual de munca.
In cazul unui cumul de functii, in unele opinii se apreciaza ca interdictia referitoare la cele 40 de ore si, respectiv, 48 de ore, nu isi mai gaseste aplicabilitate.
Pe cale de consecinta, apreciem ca o persoana poate cumula doua sau trei contracte individuale de munca la acelasi angajator sau la angajatori diferiti, pe functii diferite, situatie in care apreciem ca prin dispozitiile sale, Codul muncii, republicat, nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca.
Si intr-un caz si in celalalt trebuie sa se aiba in vedere insa, regimul incompatibilitatilor (in situatia in care salariatul detine o functie publica in sens extins).
In situatia cumulului la acelasi angajator, desi legislatia nu impune conditia ca totalul orelor prestate in temeiul mai multor contracte individuale de munca sa nu depaseasca durata maxima a timpului de munca, unele inspectorate teritoriale de munca, considera o incalcare a art. 115 alin. (2) din Codul muncii.
Astfel, potrivit art. 115 alin. (2) din Codul muncii, durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore. Prin urmare, pentru respectarea acestei conditii legislative programul zilnic de lucru nu poate depasi 11 ore/zi la acelasi angajator.
In cazul cumulului la acelasi angajator, daca un contract va fi incheiat pentru norma intreaga, 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana, celelalte contracte vor fi cu timp partial de maximum 3 ore pe zi si 15 ore pe saptamana. Aceasta pentru a nu fi incalcate dispozitiile art. 115 alin. (2) din Codul muncii, potrivit caruia durata zilnica a timpului de munca de 12 ore va fi urmata de o perioada de repaus de 24 de ore.
Un aspect important de care trebuie sa tineti cont este programul de lucru, intrucat din aceasta perspectiva institutiile publice au un program de lucru cuprins intre aceleasi ore, nefiind stabilite si programe de lucru individualizate, flexibile. Asadar, timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente contractelor individuale de munca desfasurate in cumul nu trebuie sa se suprapuna peste timpul de munca in care salariatul indeplineste sarcinile si atributiile aferente contractului individual de munca in cadrul institutiei publice in care isi desfasoara activitatea de baza, iar activitatea sa poata fi desfasurata intr-un interval orar diferit fata de regula generala, conform reglementarilor interne ale unitatii.
De altfel, potrivit prevederilor art. 119 din Codul muncii, republicat, angajatorul are obligatia de a tine evidenta orelor de munca prestate de fiecare salariat si de a supune controlului inspectiei muncii aceasta evidenta ori de cate ori este solicitata.
Pe cale de consecinta, in opinia noastra, este recomandabil ca derularea cumulului sa se realizeze cu prudenta, cu incadrarea in numarul maxim de 11 ore/zi, pentru a evita eventualele sanctiuni aplicate atat de Inspectia Muncii, cat si de reprezentatii Curtii de Conturi.
Un raspuns valabil in octombrie 2022, oferit de expertii in PortalCodulMuncii >>>
Autor: Mara Dobrin
Redactor Institutii Publice
Cu o experienta de 9 ani in jurnalism, Mara Dobrin s-a alaturat echipei Rentrop & Straton, specializandu-se in ultimii 4 ani in crearea articolelor de interes in legislatia muncii, resurse umane si institutii publice.
Comentarii
Lasa un raspuns
Informatiile scrise aici sunt confidentiale.
Adresa de email data nu va fi publicata niciodata. De asemenea, toate informatiile furnizate nu vor fi partajate cu terte persoane.